În țara ipocriziei curajul e arătat cu degetul, iar mediocrii scapă nejudecați. Tricoul cu 9 pentru Pușcaș și 10-le pentru Mitriță. Măcicășan, despre momentul-cheie de pe Național Arena

Haideți să-l “distrugem” pe George Pușcaș! Să-l înjurăm, printre dinți, pe autobuz, când mergem la muncă, ori seara înainte să dormim. Cum a putut el să facă așa ceva țării? E clar că el este vinovatul, doar așa au spus și Cârțu, dar și Lupu…

L-a înjurat și Contra, iar noi pudicii, calmii și pacifiștii Pământului am închis ochii de rușine să nu ne dăm seama ce iese pe gura selecționerului. Doar noi vorbim numai în termeni academici când mergem la stadion, că de-aia ne-a și suspendat UEFA. Marea de ipocrizie lovește cu valurile ei în atacantul care a ratat penalty.

Ne mândrim că am umplut un stadion de copii, dar dăm vina pe un alt copil, pe care îl arătăm cu degetul pentru că a avut curajul să bată un penalty, când alți plângăcioși și cu fugă de responsabilitate s-au îndepărtat de minge cu viteza cu care trebuiau să dribleze adversarii. Unde erau “greii” naționalei la acea fază. De ce nu s-a luptat Stanciu pentru minge? Ce făcea “lăncierul” Răzvan Marin, ori campionul Deac? Cel mai probabil au răsuflat ușurați că au scăpat de presiune și responsabilitate. E frumos să riști, când nu e riscul tău.

Curajul lui Pușcaș este considerat acum obrăznicie. Curajul de la Euro, când a marcat din penalty și cu Croația, și cu Anglia, și cu Germania au fost considerate acte de eroism. Cât de nedrepți și de penibili suntem!

Nu vedeți că “aruncăm cu noroi” în singurul jucător de la naționala de tineret care nu este forțat în naționala mare și joacă acolo pe bună dreptate? Singurul care și-a găsit contract în fotbalul englez pe golurile sale și nu pe reclama altora. Să nu mai căutăm vinovați în cei care au curajul să își dorească mai mult și să nu-i mai protejăm pe mediocri. Pușcaș a ratat un penalty. Contra, în doi ani de la națională, se poate lăuda că cel mai “mare” adversar pe care l-a învins într-un oficial a fost Muntenegru.

Pușcaș este unul dintre puținele câștiguri din această perioadă și oricând vor fi mai apreciați fotbaliștii care iau mingea și ratează penalty, decât cei care lasă mingea din mână și fug de răspundere. El ar trebui să fie “numărul 9” al naționalei, cum Mitriță ar trebui să joace cu numărul 10, dacă numerele sunt așa importante. Vorba lui Gică Hagi: “Eu așa știu, că numărul 10 e titular”.